Strigăt înăbușit
Autor: e.d.  |  Album: El  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Lumina_01 in 16/11/2026
1 / 1 ▲
Strigăt înăbușit

Ce neliniște mă cuprinde!
Un prunc cu ochii nestinși
e-n pântecul meu.

Câte griji mă împresoară!
Cum să-i spun durerea mea?
Pântecul meu e un pătuț pentru el,
iar el, ocrotit, doarme dus.
Eu, în zbucium, mă perpelesc.

Știu, e copilul meu.
Sau așa am crezut...

Mi-e teamă de gândurile
care nu-l vor.
Strigă pământul că e al meu
și că oricând pot să-l întorc
iarăși în pământ.

Eu, mama lui...

Nu am nici casă, nici masă,
nici pâinea nu-mi ajunge.
Și cât de ușor mi-ar fi
să-l lepăd pe pământ,
să mă prefac că nu-i aud plânsul,
să mă întorc la lacrimile și durerile mele,
la lumea noroioasă
prin care mă târăsc.

Cât de ușor mi-ar fi
dacă aș fi doar eu,
dacă pântecul mi-ar fi iar gol...

Să fie o întâmplare?
O eroare?

Nu vreau să mă gândesc.
Sunt atât de pline zilele de neputințe!
Unde să mai găsesc loc
pentru încă doi ochi,
o guriță mică
și un strigăt: „Mama!”?

Dar îl simt.

Pruncul din mine tresare,
iar inimioara-i bate grăbit.

Eu, mama lui,
nu știu dacă îl mai vreau acum.
Nu e momentul potrivit.
Nici tatăl nu-i este aproape.

Ce singur e pruncul meu...
Prunc orfan de mamă și de tată,
încă din pântece...

O, pruncul meu!

Dar nu e al meu.

Nu eu i-am dat suflarea,
nu eu am pornit bătaia inimii.
Nu este pământul meu,
nici lutul pe care să-l plămădesc
după voia mea.

Oricât de greu mi-ar fi,
Doamne, Tu mă vezi
și-mi șoptești mereu:

E viață.
E viața lui.

A Ta... Doamne.
O poezie născută din zbuciumul unei mame care se trezește în fața unei alegeri pe care nu știe cum s-o facă. Un prunc a apărut pe neașteptate în pântecul ei, într-un moment în care propria-i viață pare să se destrame. Este o luptă între dorința de a supraviețui și responsabilitatea unei vieți care crește în ea. Între lipsurile care o copleșesc, nesiguranța zilei de mâine, adicțiile cu care se luptă și singurătatea care o apasă. Nu are sprijin, nu are resurse, nu are pe cine să se bizuie. Familia a părăsit-o, prietenii s-au îndepărtat, iar cei de la care ar fi așteptat înțelegere și îndurare o privesc cu asprime și o judecă. Se zbate între teamă, neputință și disperare. Între ceea ce simte că nu poate duce și ceea ce știe că nu poate hotărî cu ușurință. Iar în mijlocul acestui haos, începe să înțeleagă un adevăr cutremurător: viața din pântecul ei nu este a ei. Este povestea unei mame care nu știe dacă va putea să-i ofere copilului o viață, dar care începe să înțeleagă că viața lui nu-i aparține spre a fi cântărită doar în balanța propriilor neputințe.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 16
Opțiuni